surghiún

surghiún
I.
(persoanã)s. m.,pl. surghiúni
II.
(exil) s. n., pl. surghiúnuri

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • surghiun — SURGHIÚN, (1) surghiunuri, s.n. (2) surghiuni, s.m. 1. s.n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situaţie de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. (înv.) s.m. Surghiunit. – Din tc. sürgün. Trimis de Iris, 08.12.2006. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • exil — EXÍL, exiluri, s.n. 1. Pedeapsă aplicată în unele ţări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetăţean din ţara sau din localitatea în care trăieşte; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria ţară sau localitate,… …   Dicționar Român

  • surghiuni — SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SURGHIUNÍ vb. (jur.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie,… …   Dicționar Român

  • proscripţie — PROSCRÍPŢIE, proscripţii, s.f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracţiuni politice. ♢ Listă de proscripţie = listă afişată care cuprindea numele persoanelor declarate în… …   Dicționar Român

  • izgoni — IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din sl. izgoniti. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  IZGONÍ vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a… …   Dicționar Român

  • urgie — URGÍE, urgii, s.f. (pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănţuire violentă de forţe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om duşmănos, furios etc.; …   Dicționar Român

  • deportare — DEPORTÁRE, deportări, s.f. Acţiunea de a deporta şi rezultatul ei. – v. deporta. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPORTÁRE s. (jur., pol.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlâc. (deportare cuiva în urma unei… …   Dicționar Român

  • exilat — EXILÁT, Ă, exilaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din ţara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ fig. Retras, izolat. [pr.: eg zi ] – v. exila. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXILÁT adj., s. (jur.) …   Dicționar Român

  • izganie — izganíe s.f. (înv.) exil, surghiun. Trimis de blaurb, 05.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • proscriere — PROSCRÍERE, proscrieri, s.f. Acţiunea de a proscrie şi rezultatul ei. – v. proscrie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROSCRÍERE s. 1. v. surghiunire. 2. v. interzicere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PROSCRÍERE …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”